Un patio cu sound. Un mural făcut din cuvinte. O piruetă cu sens. O colecție de conversații, de bizarerii simpatice, de frici aruncate la coș, de mici exerciții creative cărora m-am hotărât să le dau PLAY. Cam asta veți găsi aici. Un spațiu fără alte pretenții decât să strângă două, trei răsaduri de idei. Acum câțiva ani îl citeam pe Stanley Kunitz într-o carte minunată, The Wild Braid. A Poet Reflects on a Century in the Garden. Am și scris despre ea aici. Poate că toți avem nevoie de un portocal în spatele casei și de o plajă cu scoici în spatele minții, cine știe… Eu am.
Din acest punct de vedere, sunt într-o ligă selectă. Henry James, Virginia Woolf, Victor Hugo credeau în puterea grădinii. Încă mai găsiți, prin diverse bibliografii și ramuri răsfirate pe net, semințe din ce a însemnat pariul acesta pentru ei și mulți alții ca ei. Mie mi-a murit de două ori busuiocul în ghiveci și nu am foarte mari așteptări de la abilitățile mele botanice.
Așa că am să pun o metaforă într-un ghiveci. Nu mă aștept nici la flori, nici la fructe. În fond, plăcerea de a crea un corp de cuvinte cu parfum potențial bate orice recoltă palpabilă.
Planta mea favorită e ciulinele. Eryngium campestre. Sea holly. Are țepi și nu miroase a nimic. Culoarea, însă, e fără seamăn pe lume.
ioanabaldea.com 