Pe mine ilustrația românească mă interesează cam de când am dat cu nasul de ea – e o zonă de expresie ludică și versatilă care mi-a plăcut dintotdeauna. Și, dacă tot colaborăm strâns cu Moș Crăciun în această perioadă, de ce să nu cumpărăm de la creatori din România? De la cărți la sacoșe, de la tricouri la căni și, deloc în cele din urmă, la artă telle quelle, lista e lungă și mult mai originală decât o înșiruire de obiecte standard. Una peste alta, acesta e motivul pentru care m-am gândit să deschid (și aici) un spațiu din care să aflați de ce desenează câțiva dintre artiștii mei preferați și de unde le cumpărăm creațiile. Întrebarea a fost unică – ce înseamnă ilustrația pentru tine?
Atât de simplu și, de fapt, atât de complicat. Am primit răspunsuri și imagini foarte diferite. Fiecare dintre ele descrie o altă identitate, un alt drum, o altă lume. M-am plimbat prin toate ca printr-un muzeu eclectic izbucnit brusc în Inbox-ul meu. E frumos acolo 🙂
Mădălina Andronic
”Numai de s-ar inventa ceva care să conserve amintirile, ca pe nişte parfumuri. Să nu să se învechească niciodată, să nu-şi piardă prospeţimea. Iar atunci cînd ţi se face dor de-o amintire, să poţi scoate dopul sticlei şi să retrăieşti aievea acel moment.”
– Daphne du Maurier, Rebecca –
Caisul, lucrare de Mădălina Andronic
Nu cred că există definiție mai potrivită pentru ceea ce vreau să îndeplinesc prin ilustrațiile mele decât aceste cuvinte.
Emoții, momente, gânduri, dorințe, amintiri păstrate veșnic pe hârtie, la care să te reîntorci oricând – asta înseamnă ilustrația pentru mine.
Mădălina Andronic
Abilitatea de a-mi crea un „album de familie”, urmărind firul vieții mele prin ceea ce desenez, pentru că pun atât de mult din mine în tot ceea ce fac.
Găsiți artificiile vizuale powered by Mădălina Andronic aici.
Ilustrația mi se înfățișează ca un univers extins, o cheiță fermecată care îți deschide multe uși sau un prilej de conversație cu tine, cu celălalt. Pentru mine, este punctul de joncțiune dintre imaginația mea și imaginația autorului unei cărți.
Este modalitatea mea preferată de a cunoaște, de a interpreta, de a descoperi universul în care trăiesc, de a mă cunoaște mai bine, de a face lumea mai frumoasă, de a spune povești.
Anca Smărăndache
Ilustrația poate deveni o hartă a emoțiilor, a amintirilor și a experiențelor. Poate fi o cale de înțelegere mai directă a unui text, a unui gând, a unui mesaj. Îmbogățește sensul cuvintelor, nuanțează idei și concentrează emoții. Este ca o coloană sonoră ce emană culoare și acompaniază textul sau care, la rândul ei, poate crea un text.
Andreea Molocea
Mă simt mai liberă ca ilustratoare. Ilustrație vine din latinescul„illustro” și înseamnă a ilumina, a aprinde, a lumina, a elucida, a explica, a clarifica.
Andreea Molocea
Eram recent în muzeul Reina Sofia din Madrid când după Dali, Picasso și alte comori culturale expuse ajung într-o sală mică în care era prezentată influența Ballets Russes în Spania. Și am înlemnit puțin – am pielea buburuze și acum când scriu – pentru că am dat cu ochii pentru prima oară în realitate cu câteva ilustrații din revistele vremii care purtau semnătura lui Leon Bakst. Ceva minuscul, o mică vitrină, un perete cu postere. Atât. Dar Leon Bakst este pentru mine unul din marii artiști vizuali ai lumii și să fiu aproape de ceva ce îi poartă munca m-a emoționat mai tare ca Guernica. Pentru că Bakst îmi este personal și am lucrat cu imaginile lui. Formele lui mi-au dat acum câțiva ani spațiul mental necesar pentru a-mi aduce fetele la viață. Dar mai important decât dragul meu și atracția estetică pe care o exercită asupra mea, eu acolo în fața lui, la Madrid, mi-am dat seama că în ilustrație am acel acasă, că pentru poveștile și emoțiile pe care le port în mine ilustrația este mediul potrivit de expresie. Că nimic nu-mi gâdilă mintea și creativitatea ca munca altor mari artiști ilustratori. Până în acel moment nu m-am gândit de ce m-am stabilit în această formă artistică și nu alta. Bineînțeles că această alegere în sine spune o poveste despre mine.
Ilustrația încă mai are asupra ei securea lui ”nu e artă” și este pe plan secund în marea schemă a Artei. Poate de aceea să fiu ilustratoare și nu pictoriță este pentru mine un mod cu mai puțină presiune de a mă exprima și de a fi. Mă simt mai liberă ca ilustratoare.
Ilustrație vine din latinul ”illustro” și înseamnă a ilumina, a aprinde, a lumina, a elucida, a explica, a clarifica. ”Ilustrația bate explicația” spune un poster din 1916, iar eu am îmbrățișat această vorbă ca motto.
Andreea Molocea
Pentru mine ilustrația este profund personală și creez imagini care explică un ceva din mine care poate fi universal valabil. Subconștientul colectiv este aliatul meu atunci când ceea ce ilustrez vorbește și altora. Mă folosesc în primul rând de ce simt, de intuiție, de metafore. Nu pot ilustra dacă nu merg pe firul metaforelor care apoi devin o mică ciupire a unei povești interioare. Și am norocul că ”văd” lucruri, mi se arată ușor formele. Pentru că exersez mult mușchiul vizual și mi-l educ constant. Uneori închid ochii și mă mișc fizic căutând imaginile. E ca o formă de meditație în care mă arunc, un fel de pescuit emoțional și vizual. Are ceva din procesul copiilor care ies la prins de fluturi pe dealuri.
Și e multă căutare pentru anumite imagini, căutare care înseamnă muncă de fapt. Uneori am doar un feeling despre ce ar trebui să fie. Zilele acestea de exemplu caut o imagine pentru ”început”, pentru ”a fost o dată ca niciodată” și nu mi-e ușor. Dar mi se învârte intuitiv mintea în jurul ideii de Eden, cădere, Bosch se plimbă și el prin mine lângă acest feeling și cred că voi sfârși cu ceva inspirat de el (fie paletă cromatică, fie un simbol). Nu știu exact ce va ieși, nu am claritate acum, dar știu că va fi ce trebuie când va apărea. Am întotdeauna încredere. Ilustrațiile nu m-au dezamăgit niciodată și îmi sunt alături ca mici animale de companie fantastice. Alteori ele funcționează ca buzduganul zmeului care zboară înaintea monstrului. Ca și cum le arunc înainte, un fel de wishful thinking dacă vrei. Cum a fost cu ”self-kindness”. Blândețea de sine e ceva ce învăț greu de câțiva ani de când trăiesc cu doamna Durere și coana Doliu alături. Fac ilustrația să deschid drumul, să materializez ceva ce îmi doresc și apoi vin și eu din urmă încetișor. Și cred că asta înseamnă ilustrația pentru mine: un mic, fragil obiect fizic, o imagine pe o bucată de hârtie care să-mi aducă aminte. Fie de ceea ce trăiesc, fie de ceea ce aspir să fiu ca om. Și am norocul să mă ating și să ating și pe alții cu aceste mici hârtii desenate. Cam magic, nu?
Andra Badea
Ilustrația este o combinație de problem solving si joacă pentru mine și singura modalitate pe care am găsit-o de a fi un copil de 38 de ani cu un job serios de adult.
Andra Badea
Partea mea preferată este să creez personaje – pe care le-am botezat cuteOshenii – care spun povești, te pun pe gânduri, te amuză sau chiar te provoacă indiferent că sunt într-o carte, pe un ambalaj, poster sau tricou.
ioanabaldea.com 