Se caută S U P E R E R O I

Alexandra Râureanu, Asociația Spitale Curate

Pe Alexandra, de la Spitale Curate, o știu de mult timp. Am și scris despre ea și despre ce face ea pentru copiii bolnavi aici.

Alexandra merge în spitale, cumpără jucării, organizează petreceri cu supereroi. Mă întrebam cum reușește și înainte de pandemie.

Acum, când mă gândesc des cum, atunci când ne simțim vulnerabili, am vrea să vină cineva și să facă, prometeic, ordine în lume, să-și ia cerul pe umeri, ca Atlas, să ducă bolovanul la locul lui, cum face Sisif, să fie Megamind și Spiderman, Aquaman și Groot sub aceeași armură ca de cavaler arthuric, ei bine, acum Alexandra capătă, cu atât mai mult, medalia de Wondergirl.

Am întrebat-o câte ceva despre cum e. Despre cum îi e acum, când ne e greu tuturor. Citiți și, dacă vă stă în puteri, …cred că veți ști ce să faceți mai departe.

Foto: Unsplash

De ce au copiii aflați într-o situație dificilă nevoie de supereroi?

Cred că toți avem nevoie de supereroi în viața noastră, nu neapărat cei din filme, dar acel om care să ne inspire, care să ne ajute, care să ne sprijine, care să ne apere, care să ne învețe cum să avem grijă de noi. Supereroii au multe forme în timpurile acestea și poartă întotdeauna amprenta dragostei, a bunătății și a blândeții. De fapt și de drept cred eu că și cei mici, și cei mari au nevoie de dragoste. 

 Cum ai ajuns tu să te implici în povestea aceasta?

 Din mila lui Dumnezeu și din nevoia de a da un sens totuși vieții acesteia care trece așa repede. Acum mai mulți ani nu prea mai știam ce să fac cu mine. Nu îmi era de ajuns normalul pe care îl trăiam. Și cred că nevoia și nefericirea mea au fost atât de mari, încât Dumnezeu s-a milostivit de sufletul meu și mi-a dat un rost. Pentru care sunt profund recunoscătoare și mereu voi fi. 

De unde îți iei superputerile?

De la copii și de la familiile lor. Și mă rușinez de fiecare dată când mi se pare prea greu. Greul meu e nimic pe lângă ce trec ei. Așa îmi zic, e mantra mea. 

Ce e cel mai greu acum, în pandemie?

Că nu pot să îmi văd copiii. Sufăr mult din cauza asta. Dar știu că e bine pentru ei așa. Mai bine. Sunt mai feriți. Sper în vremuri mai bune. Și sper ca în vremurile mai bune să apreciez și mai mult timpul petrecut împreună.

Cum putem ajuta noi?

Aducând bucurie pe chipurile copiilor :). Momentan lucrul ăsta ar însemna niște jucării drăguțe ce vor fi utilizate ca premiu după procedurile medicale, o răsplată pentru curajul cu care suportă toate înțepăturile. Fapta aceasta bună se strânge aici: RO46RZBR0000060016949927 deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Foto: Unsplash

De câte ori vorbesc cu Alexandra îmi rulează în minte un clip publicitar. E mai vechi și sunt șanse mari să îl știți. Îl las, totuși, aici. Here’s to you, Spiderperson! Keep doing your magic 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Menta & Rozmarin

cultura gastronomica si explorari culinare

Casa Jurnalistului

Scrie cu sufletul tău şi reciteşte cu sufletul altora.

Pași către propriul suflet

Ligia Moise, psiholog clinician

why is a raven like a writing desk?

writing letters to my thought mates

%d blogeri au apreciat: