Unde merg după desertul meu favorit, în București.

”The only emperor is the emperor of icecream”, scrie Wallace Stevens. Sigur, poezia lui vorbește despre momentaneitate, despre cum plăcerea durează fix cât îi ia înghețatei să se topească. Despre cum, într-un fel, tu trebuie să fii cu un pas înaintea ei, să prinzi clipa din zbor, să carpe gelato (sau gelatum, dacă e să ne jucăm până la capăt :-).

Când călătoresc, votez cu Grom, cu Amorino (risipite prin Europa), cu San Crispino (preponderent în Italia), cu Berthillon (febelețea mea pariziană), cu Gelato della Palma (în inima Romei), cu Giolitti (tot pe-acolo) sau cu cea mai bună înghețată din lume, care se numește Mascarpone și pe care am găsit-o la Sevilla. Venchi, Antica Gelateria del Corso, Haagen Dazs sunt brand-uri deja călătoare, pe care pariez fără să ezit, indiferent de oraș și de anotimp.

În ultimul timp, cum răsfățul devine din ce în ce mai greu de orchestrat în epoca pandemică, distracția de weekend arată așa: o plimbare prin oraș, în căutarea înghețatei perfecte. Așa că am pus cap la cap o listă de trasee și gusturi, pentru vara aceasta și nu numai.

  • Gioelia Cremeria, în Centrul Vechi. Sunt fană de ani de zile. Îmi iau, de obicei, vanilie și amarena (două cupe sunt, după mine, suficiente pentru o escapadă și îți lasă loc să te întorci după o a treia, dacă e cazul), dar trebuie să recunosc că și ciocolata e o creație de rezistență – cremoasă, nu prea dulce, densă atât cât trebuie. Acum au un spațiu mai mare, dacă vreți să stați. Înghețata mea, vara aceasta, e, în general, to go și la pahar, așa că merg acolo mai mult pentru gust decât pentru oprirea leneș gurmandă.
  • Velocità. Un loc nou și efervescent ca o cupă de prosecco, pe Calea Victoriei. Am încercat vanilie clasică, vanilie cu ou, fistic și caramel sărat (doi oameni, patru cupe). Cred că data viitoare ne luăm și la pachet.
  • Sweetology. În lockdown, cutia de la ei era cutia cu fericire. Vanilia impecabilă (da, vanilia e reperul meu numărul unu), dar ne-au plăcut și ciocolata belgiană vegană, aperol, lămâia (Marius spune că e cea mai bună din București). Când mergeți la ei, nu ocoliți surpriza zilei. Copiii mici și mari au mereu nevoie de o porție de joacă în plus :-).
  • Delicii libaneze. Pe Mendeleev și, mai nou, și pe Franceză. Fistic de Iran, înghețată cu lapte de capră și extract de orhidee, trandafir picant, baclava… Știu. Ar fi sadic din partea mea să vă spun tot :-).
  • Friddi. Caramel sărat, caramel sărat, caramel sărat. Și fistic. Neapărat. Încă nu am încercat, dar am în plan aromele de cardamom, iaurt grecesc cu amarena bio și susan. Îmi place și că au multe variante fără zahăr, pentru zilele când guilty pleasure devine prea guilty.
  • Revolato. Pe strada Covaci. Și ei au multe variante dietetice și sunt o noutate de reținut pe Planeta Artizanală, colț cu Viața Bio. Mie iaurtul cu smochine mi-a plăcut cel mai mult, dar am fost o singură dată și oferta e vastă.
  • Gusto e Passione. Ador Zuppa Inglese și a lor e genială! Torroncino, limone &zenzero, crema limone di Sicilia sunt, fără doar și poate, de încercat.

Mai explorez, mai completez. În toate locurile de mai sus mi-a plăcut inclusiv faptul că igiena nu se face după ureche, că masca acoperă și nasul, că lumea își așteaptă, civilizat, rândul. Așa că mă mai întorc. A, și să nu uit, înghețata voastră cum sună? Că a mea se aude cam așa.

”Let be be finale of seem.
The only emperor is the emperor of icecream.” (Wallace Stevens)
Menta & Rozmarin

cultura gastronomica si explorari culinare

Casa Jurnalistului

Scrie cu sufletul tău şi reciteşte cu sufletul altora.

Pași către propriul suflet

Ligia Moise, psiholog clinician

why is a raven like a writing desk?

writing letters to my thought mates

%d blogeri au apreciat: